Boulderingul este escalada pe pereți joși, de obicei până la 4–4,5 m, fără coardă și fără ham, deasupra unor saltele groase care amortizează căderea. Traseele sunt scurte, de câteva mișcări, și sunt marcate prin culoarea prizelor. Pentru un începător, primele lucruri de învățat sunt căderea controlată, citirea gradelor și ritmul în care se urcă, pentru că degetele se adaptează mai încet decât mușchii.
Ce este boulderingul și cum diferă de escalada cu coardă?
Boulderingul se deosebește de escalada cu coardă prin înălțimea mică și prin lipsa echipamentului de asigurare: siguranța vine din saltele și din tehnica de cădere, nu din coardă. Nu este nevoie de partener și nici de cursul de asigurare cerut de obicei în sălile cu trasee înalte. Efortul este mai scurt și mai intens, apropiat de un antrenament de forță, iar o parte importantă din timp se petrece privind traseul și încercând aceeași secvență de mai multe ori.
Ce înseamnă gradele traseelor de bouldering?
Gradele arată dificultatea unui traseu, iar cele mai folosite sunt scara V, care începe de la V0, și scara Fontainebleau, care începe de la 3 sau 4 și continuă cu cifre și litere. Multe săli folosesc și un sistem propriu pe culori sau pe niveluri. Echivalențele de mai jos sunt orientative, pentru că gradarea rămâne parțial subiectivă.
| Scara V | Fontainebleau (aproximativ) | Nivel orientativ |
|---|---|---|
| VB–V0 | 3–4 | Primele ședințe, prize mari |
| V1–V2 | 5–5+ | Începător cu câteva săptămâni de practică |
| V3–V4 | 6A–6B+ | Practicant constant, tehnică de picioare formată |
| V5–V6 | 6C–7A | Nivel avansat de amator |
Cum se cade corect pe saltea?
Căderea corectă se face pe tălpi, cu genunchii îndoiți, urmată de rostogolirea pe spate sau pe o parte, cu brațele lângă corp. Întinderea mâinilor pentru a opri căderea este principala cauză a accidentărilor la încheieturi și coate.
- Din vârful peretelui se coboară de preferință pe prize, nu prin săritură.
- Zona de sub traseu trebuie să fie liberă: nu se stă și nu se trece pe sub cineva care urcă.
- Rosturile dintre saltele și marginile lor sunt locurile în care glezna se poate răsuci.
- Telefoanele, sticlele și gențile nu se lasă pe saltea.
Ce echipament este necesar pentru bouldering?
Pentru bouldering sunt necesari doar pantofii de escaladă și praful de magneziu, ambele închiriate de regulă în sală la primele vizite. Pantofii se poartă pe piele și trebuie să fie strânși, fără să provoace durere ascuțită; modelele foarte curbate și agresive sunt destinate nivelurilor avansate. Praful de magneziu absoarbe transpirația de pe palme și îmbunătățește priza. Hainele trebuie să permită ridicarea genunchilor până la piept.
Ce tehnică ajută un începător să urce mai ușor?
Un începător urcă mai ușor dacă împinge cu picioarele și ține brațele cât mai întinse, în loc să tragă continuu cu bicepșii. Șoldurile apropiate de perete mută greutatea pe tălpi, iar privirea care caută următoarea priză pentru picior economisește forță. Traseul se citește de jos înainte de pornire, iar o secvență care nu iese se repetă după o pauză de câteva minute.
Cât de des se face bouldering la început?
La început sunt suficiente două ședințe pe săptămână, de 60–90 de minute, cu cel puțin o zi de pauză între ele. Tendoanele și ligamentele degetelor se adaptează în luni, nu în săptămâni, așa că prizele foarte mici și antrenamentul pe planșe speciale pentru degete se amână. O ședință începe cu 10 minute de încălzire generală și câteva trasee ușoare, iar o rutină precum mobilitatea pentru șolduri, umeri și spate ajută la pozițiile înalte ale picioarelor.
Cei care revin după o perioadă sedentară pot urma pașii din ghidul despre revenirea la sport după o pauză lungă. Exercițiile din antrenamentul de forță cu greutatea corpului completează bine escalada, mai ales cele pentru spate, umeri și abdomen. Durerea care persistă la un deget, la cot sau la umăr după câteva zile de pauză este un motiv pentru un consult medical înainte de reluarea urcărilor.
